Ladislau Bölöni

Ladislau Bölöni
Informații generale
Data nașterii (71 de ani)[1]
Locul nașterii Târgu Mureș, România
Înălțime 176 cm
Greutate 72 kg
Post mijlocaș
Cluburi de juniori
Ani Club
1967–1969  Chimica Târnăveni
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1968-1970  Chimica Târnăveni 38 (0)
1970-1984  ASA Tîrgu Mureș 406 (64)
1984-1987  Steaua 97 (24)
1987-1988  R. Jet Wavre⁠(d) 16 (0)
1988-1989  Créteil⁠(d) 11 (2)
1989-1992  Orléans⁠(d) 77 (4)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
 România Sub-21
1975-1988  România 102 (23)
Echipe antrenate Modificați la Wikidata
1992-2000  Nancy
2000-2001  România
2001-2003  Sporting
2003-2006  Rennes
2006-2007  Monaco
2007-2008  Al Jazira Club
2008-2010  Standard Liège
2010  Al Wahda FC
2011  Lens
2011-2012  PAOK
2012-2015  Al-Khor Sports Club⁠(d)
2015  Al-Ittihad
2017-2020  Antwerp
2020  Gent
2020-2021  Panathinaikos
2022-  Metz
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ladislau Bölöni (n. , Târgu Mureș, România) este un fotbalist român, francez și maghiar retras din activitate, care a jucat pe post de mijlocaș la echipe ca ASA Tîrgu Mureș, Orléans⁠(d) și Steaua. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru România. După încheierea carierei, a devenit antrenor, și antrenează FC Metz.

Biografie

Bölöni la echipa națională a României

S-a născut în Târgu Mureș.[2] A copilărit în orașul Târnăveni.[2] În 1967 a debutat ca fotbalist la echipa Chimica Târnăveni, echipă în care a jucat până în 1969.[2] Timp de 14 ani, între 1970 și 1984, a făcut parte din echipa ASA Târgu Mureș, fiind transferat apoi la Steaua București.[2]

În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României.[3]

A jucat 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naționale de fotbal a României. El a fost primul jucător cu 100 de selecții.[4]

Din anul 2000 și până în 2001 a fost antrenor al acestei echipe, cu un bilanț de 13 meciuri jucate, dintre care 8 câștigate, 2 egaluri și 3 meciuri pierdute.[2]

Între 2001 și 2003 a antrenat echipa portugheză Sporting Lisabona. În primul sezon pe banca lui Sporting a reușit să câștige atât Campionatul Portugaliei[5] cât și Cupa Portugaliei. A dus o politică de promovare a jucătorilor tineri și de perspectivă printre care Cristiano Ronaldo,[6] Ricardo Quaresma și Hugo Viana.

Între 2003 și 2006 a antrenat echipa franceză Rennes. Din 2006 conducea AS Monaco, dar după 10 etape a trebuit sǎ plece de la echipǎ, care se afla pe locul 19. Pe data de 6 aprilie 2007 a semnat un contract pe un an și jumǎtate cu echipa Al-Jazeera (EAU), pe care a antrenat-o până în mai 2008.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a.[7][8]

Pe data de 9 iunie 2008 a semnat un contract cu echipa belgiană Standard Liège. Pe 24 mai 2009 a câștigat Campionatul Belgiei.[9] „Aventura” sa la Standard s-a încheiat în februarie 2010.

În mai 2010 a revenit în Emiratele Arabe Unite, unde a semnat un contract cu Al Wahda FC, echipă din Abu Dhabi[10]. A fost demis însă din această funcție în septembrie 2010, după doar trei meciuri oficiale, două dintre ele pierdute, în Supercupa Emiratelor Arabe Unite și în prima etapă a campionatului[11].

În ianuarie 2011 a preluat conducerea echipei din Ligue 1 RC Lens, a patra echipă din Franța din cariera sa.[12] Obiectivul său a fost salvarea echipei de la retrogradare, ceea ce nu a reușit.[13]

În octombrie 2020, a preluat conducerea tehnică a echipei elene Panathinaikos F.C.. A fost demis din funcție la 11 mai 2021. Echipa din Atena era pe locul 11 după patru etape, cu două puncte, când a venit tehnicianul român, iar la plecarea acestuia se află pe locul 5, cu 52 de puncte, după 34 de etape, dar fără șanse la calificarea în cupele europene.[14]

Palmares

Jucător

Antrenor

Individual
  • Jucătorul român al anului: 1977, 1983[3]
  • Antrenorul anului în Belgia: 2009

Note

  1. ^ a b László Bölöni, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Ladislau Bölöni, antrenor și fost fotbalist, împlinește 65 de ani Arhivat în , la Wayback Machine., AGERPRES, 11 martie 2018
  3. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite digisport2022
  4. ^ Bölöni, revoltat de păcăleala românească: „Când văd cum se vorbește la noi, mă simt jenat!“, Adevărul, 21 iunie 2022
  5. ^ a b LADISLAU BOLONI SE ÎNTOARCE ÎN IARBĂ, Eurosport, 6 iunie 2022
  6. ^ Boloni s-a reunit cu Ronaldo!, Digisport, 2 decembrie 2021
  7. ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 4. Accesat în . 
  8. ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b https://www.mediafax.ro/sport/ladislau-boloni-campion-al-belgiei-cu-standard-liege-galerie-foto-4447211, Mediafax, 25 septembrie 2009
  10. ^ Daniela Ionescu (). „Bölöni, la Al Wahda”. romanialibera.ro. Accesat în . [nefuncțională]
  11. ^ Cristian Pahomie (). „Boloni demis de Al Wahda în urma rezultatelor slabe”. reporterntv.ro. Accesat în . 
  12. ^ Marius Pitaru (). „Loți Boloni, antrenorul lui Lens”. adevarul.ro. Accesat în . 
  13. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Adrian Petculescu (). „Ladislau Boloni a fost dat afară de la Panathinaikos Atena”. news.ro. Accesat în . 
  15. ^ Ladislau Boloni critică decizia luată de CSA Steaua, Gazeta Sporturilor, 6 iulie 2021

Legături externe

Materiale media legate de Ladislau Bölöni la Wikimedia Commons

  • Profilul lui Ladislau Bölöni pe romaniansoccer.ro
  • Profilul lui Ladislau Bölöni pe sportingcanal.com

Interviuri

  • EXCLUSIV. Ladislau Boloni: „Șmecheriile românești nu mai țin. Vine palma!“, 15 septembrie 2010, Amir Kiarash, Adevărul


v  d  m
România Campionatul European de Fotbal din 1984
1 Lung • 2 Rednic • 3 Ștefănescu • 4 Ungureanu • 5 Țicleanu • 6 Iorgulescu • 7 Coraș • 8 Klein • 9 Cămătaru • 10 Bölöni • 11 Hagi • 12 Moraru • 13 Andone • 14 Irimescu • 15 Dragnea • 16 Negrilă • 17 Zare • 18 Augustin • 19 Gabor • 20 Iordache • Antrenor: Lucescu
România
v  d  m
Fotbalistul român al anului
1966: Dobrin | 1967: Dobrin | 1968: Dumitrache | 1969: Dumitrache | 1970: Dinu | 1971: Dobrin | 1972: Dinu | 1973: Dumitru | 1974: Dinu | 1975: Dumitru | 1976: Georgescu | 1977: Bölöni | 1978: Coman | 1979: Sameș | 1980: Răducanu | 1981: Balaci | 1982: Balaci | 1983: Bölöni | 1984: Lung | 1985: Hagi | 1986: Duckadam | 1987: Hagi | 1988: Mateuț | 1989: Popescu | 1990: Popescu | 1991: Popescu | 1992: Popescu | 1993: Hagi | 1994: Hagi | 1995: Popescu | 1996: Popescu | 1997: Hagi | 1998: Ilie | 1999: Hagi | 2000: Hagi | 2001: Contra | 2002: Chivu | 2003: Mutu | 2004: Dănciulescu | 2005: Mutu | 2006: Dică | 2007: Mutu | 2008: Mutu | 2009: Chivu | 2010: Chivu | 2011: Torje | 2012: Rusescu | 2013: Chiricheș | 2014: Sânmărtean | 2015: Tătărușanu | 2016: Alibec | 2017: Budescu | 2018: Țucudean | 2019: Radu | 2020: Man | 2021: Niță | 2022: Stanciu | 2023: Drăgușin
v  d  m
Antrenori ai echipei naționale de fotbal a României

Moraru (1922-23) • C. Rădulescu (1923) • Suciu (1923-24) • Moraru (1924-28) • C. Rădulescu (1928-34) • Uridil (1934) • Săvulescu (1934-35) • C. Rădulescu (1935-38) • Săvulescu (1938) • Iuga (1938-39) • Economu (1939-40) • Iuga (1940) • Economu (1941-42) • Lăpușneanu (1942-43) • Vogl (1942-43) • Braun-Bogdan (1945) • Economu (1946) • C. Vâlcov (1947) • Vogl (1947) • Rónay (1947) • Vogl (1947) • C. Vâlcov (1948) • Steinbach (1948) • Baratky (1948) • Vogl (1948) • C. Vâlcov (1949) • Vogl (1949) • Mihăilescu (1949) • Albu (1950) • V. Vâlcov (1950) • Vogl (1950-51) • Popescu I (1951-57) • Botescu (1958-60) • Popescu I (1961) • Teașcă (1962) • Popescu I (1962) • Ploeșteanu (1962-64) • Stănescu (1964) • Ploeșteanu (1964) • Oană (1965-66) • Stănescu (1967) • Oană (1967) • Niculescu (1967) • Teașcă (1967) • Niculescu (1967-70) • Stănescu (1971) • Niculescu (1971) • Stănescu (1971) • Niculescu (1971) • Stănescu (1971) • Niculescu (1971) • Ola (1972) • Niculescu (1972) • Ola (1972) • Niculescu (1972) • Ola (1972) • Stănescu (1973-75) • Drăgușin (1975) • Kovács (1976-79) • Halagian (1979) • Cernăianu (1979) • Kovács (1980) • Stănescu (1980-81) • M. Lucescu (1981-86) • Jenei (1986-90) • Constantin (1990) • M. Rădulescu (1990-92) • Dinu (1992-93) • A. Iordănescu (1993-98) • Pițurcă (1998-99) • Jenei (2000) • Bölöni (2000-01) • Hagi (2001) • A. Iordănescu (2002-04) • Pițurcă (2004-09) • R. Lucescu (2009-11) • Pițurcă (2011-14) • A. Iordănescu (2014-16) • Daum (2016-17) • Contra (2017-19) • Rădoi (2019-21) • E. Iordănescu (2022-)

Control de autoritate