Chimie organometalică

n-butillitiu, un compus organometalic. Patru atomi de litiu (în mov) formează un tetraedru, iar patru grupe butil sunt atașate de fețe (carbonul este negru, hidrogenul este alb).

Chimia organometalică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul compușilor chimici care conțin cel puțin o legătură între un atom de carbon dintr-un compus organic și un metal.[1][2] Chimia organometalică combină aspecte din cele două mari ramuri tradiționale ale chimiei descriptive, anume chimia organică și cea anorganică.

Compușii organometalici sunt utilizați pe larg în cataliza omogenă.[3]

Referințe

  1. ^ Robert H. Crabtree (). The Organometallic Chemistry of the Transition Metals. Wiley. p. 560. ISBN 978-0-471-66256-3. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Toreki, R. (). „Organometallics Defined”. Interactive Learning Paradigms Incorporated. 
  3. ^ B. D. Gupta, Anil J. Elias (). „Basic Organometallic Chemistry: Concepts, Syntheses and Applications”. Universities Press, CRC Press.  |url= lipsă sau vid (ajutor)Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) ISBN: 978-81-7371-8748.
Control de autoritate
  • GND: 4602390-2
  • LCCN: sh86004134
  • NKC: ph849152
 Acest articol din domeniul științei este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa


v  d  m
Ramurile chimiei
Fizice
Chimie coloidală  · Chimie cuantică  · Chimie nucleară  · Chimia stării solide  · Cinetică chimică  · Cristalochimie  · Electrochimie  · Femtochimie  · Fizică chimică  · Fotochimie  · Magnetochimie  · Radiochimie  · Sonochimie  · Spectroscopie  · Stereochimie  · Știința suprafețelor  · Termochimie  · Termodinamică chimică
Organice
Anorganice
Chimia agregatelor  · Chimie anorganică  · Chimie bioanorganică  · Chimie organometalică  · Știința materialelor  · Geochimie
Altele
Listă de compuși anorganici  · Tabelul periodic al elementelor